Cuvinte cheie în Java(keywords)

Cuvintele cheie Java sunt cunoscute și sub numele de cuvinte rezervate. Cuvintele cheie sunt cuvinte particulare care acționează ca o cheie a unui cod. Acestea sunt cuvinte predefinite de Java, deci nu pot fi utilizate ca nume de variabilă sau obiect sau nume de clasă.

Lista de cuvinte cheie

O listă de cuvinte cheie Java sau cuvinte rezervate este prezentată mai jos:

abstract: este folosit pentru a declara o clasă abstractă. O clasă abstractă poate asigura implementarea interfeței. Poate avea metode abstracte și non-abstracte.
boolean: este utilizat pentru a declara o variabilă ca tip boolean. Poate conține numai valori adevărate și false.
break: este folosit pentru a ieșii din buclă. Întrerupe fluxul curent al programului în condiții specificate.
byte: este utilizat pentru a declara o variabilă care poate conține valori de date pe 8 biți.
case: utilizat cu declarațiile switch pentru a marca blocuri de instrucțiuni.
catch: este folosit pentru a prinde excepțiile generate de instrucțiunile try. Acesta trebuie utilizat numai după blocul try.
char: folosit pentru a declara o variabilă care poate conține caractere Unicode pe 16 biți nesemnate
class: este utilizat pentru a declara o clasă.
continue: este folosit pentru a continua bucla. Acesta continuă fluxul curent al programului și omite codul rămas în starea specificată.
default: este utilizat pentru a specifica blocul de cod implicit într-o instrucțiune de comutare.
do: este utilizat în instrucțiunea de control pentru a declara o buclă. Poate itera o parte a programului de mai multe ori.
double: este folosit pentru a declara o variabilă care poate conține un număr în virgulă mobilă pe 64 de biți.
else: este folosit pentru a indica ramurile alternative într-o declarație if.
enum: este folosit pentru a defini un set fix de constante. Constructorii Enum sunt întotdeauna private sau implicite.
extends: este folosit pentru a indica faptul că o clasă este derivată dintr-o altă clasă sau interfață.
final: este folosit pentru a indica faptul că o variabilă deține o valoare constantă. Se folosește cu o variabilă, metodă sau clasă. Împreună cu o variabilă restricționeaza utilizatorul de la actualizarea valorii variabilei, împreună cu o metoda restricționeaza metoda a mai putea fi suprascrisă și împreuna cu o clasă restricționeaza clasa pentru a mai putea fi moștenită.
finally: indică un bloc de cod într-o structură try-catch. Acest bloc este întotdeauna executat indiferent dacă este tratată sau nu o excepție.
float: este folosit pentru a declara o variabilă care poate conține un număr în virgulă mobilă pe 32 de biți.
for: este folosit pentru a porni o buclă for. Este folosit pentru a executa în mod repetat un set de instrucțiuni / funcții atunci când unele condiții devin adevărate. Dacă numărul de iterații este fix, se recomandă utilizarea buclei.
if: testează starea. Execută blocul if dacă condiția este adevărată sau falsă.
implements: este folosit pentru a implementa o interfață.
import: face clasele și interfețele disponibile și accesibile pentru codul sursă curent.
instanceof: este folosit pentru a testa dacă obiectul este o instanță a clasei specificate sau dacă implementează o interfață.
int: este folosit pentru a declara o variabilă care poate conține un întreg semnat pe 32 de biți.
interface: este folosit pentru a declara o interfață. Poate avea doar metode abstracte.
long: este folosit pentru a declara o variabilă care poate conține un număr întreg pe 64 de biți.
native: este folosit pentru a specifica că o metodă este implementată în codul nativ folosind JNI (Java Native Interface).
new: este folosit pentru a crea obiecte noi.
null: este folosit pentru a indica faptul că o referință nu se referă la nimic.
package: este folosit pentru a declara un pachet Java care include clasele.
private: este un modificator de acces. Este folosit pentru a indica faptul că o metodă sau o variabilă poate fi accesată numai în clasa în care este declarată.
protected: este un modificator de acces. Poate fi accesibil în cadrul pachetului și în afara pachetului, dar numai prin moștenire. Nu poate fi aplicat împreună cu clasa.
public: is an access modifier. It is used to indicate that an item is accessible anywhere. It has the widest scope among all other modifiers.
return: este folosit pentru a reveni dintr-o metodă când executarea sa este completă.
short: este folosit pentru a declara o variabilă care poate conține un număr întreg de 16 biți.
static: este folosit pentru a indica faptul că o variabilă sau o metodă este o metodă de clasă. Cuvântul cheie static în Java este utilizat în principal pentru gestionarea memoriei.
strictfp: este utilizat pentru a restricționa calculele în virgulă mobilă pentru a asigura portabilitatea.
super: este o variabilă de referință care este utilizată pentru a se referi la obiectele clasei părinte. Poate fi folosit pentru a invoca metoda clasei părinte imediate.
switch: conține o instrucțiune switch care execută cod pe baza valorii testului. Instrucțiunea switch testează egalitatea unei variabile cu valori multiple.
synchronized: este folosit pentru a specifica secțiunile sau metodele critice din codul cu mai multe fire(multythreading).
this: poate fi folosit pentru a referi obiectul curent într-o metodă sau constructor.
throw: este folosit pentru a arunca în mod explicit o excepție. Cuvântul cheie throw este utilizat în principal pentru a arunca excepții personalizate. Este urmat de o instanță.
throws: este folosit pentru a declara o excepție. Excepțiile verificate pot fi propagate cu "throws".
transient: este utilizat în serializare. Dacă definiți orice membru de date ca tranzitoriu, acesta nu va fi serializat.
try: este folosit pentru a porni un bloc de cod care va fi testat pentru excepții. Blocarea "try" trebuie urmată fie blocul "catch", fie de blocul "finally".
void: este folosit pentru a specifica că o metodă nu returnează nimic.
volatile: este folosit pentru a indica faptul că o variabilă se poate modifica asincron.
while: este folosit pentru a porni o buclă "while". Această buclă repetă o parte a programului de mai multe ori. Dacă numărul de iterații nu este fix, se recomandă utilizarea buclei "while".